42 de terawați-oră peste granițe: Belgia, nod al pieței europene

Puține sisteme electrice trăiesc atât de deschis ca al Belgiei: anul trecut, prin granițele ei electrice au trecut, adunat pe ambele sensuri, 42 de terawați-oră — la un consum intern de 80,1. Practic, echivalentul a peste jumătate din consum se importă sau se exportă, ora de oră, după cum bat prețurile.

Porțile țării. Clasicele: interconectările sincrone cu Franța și Olanda, autostrăzile istorice ale curentului belgian. Modernele: Nemo Link, cablul submarin spre Marea Britanie, și ALEGrO, prima legătură directă cu Germania — amândouă în curent continuu, amândouă folosite intens de arbitrajul dintre piețe. Împreună, ele fac din Belgia un veritabil sens giratoriu al electricității nord-vest-europene.

Ce câștigă consumatorul. Importurile ieftine din Franța nucleară și din prânzurile solare olandeze au ținut în frâu facturile belgiene în anii fără reactoare; exporturile în orele bune monetizează surplusul propriu. Prețul este dependența: când vecinii au aceleași goluri — serile de iarnă fără vânt — toată regiunea licitează pentru aceiași electroni.

Etajul următor. Insula Prințesa Elisabeta e gândită de la bun început ca nod hibrid: pe lângă parcurile belgiene, ea va găzdui capetele viitoarelor legături cu Marea Britanie și Danemarca — cabluri care transportă simultan vânt propriu și comerț între piețe. Belgia pariază că, într-o Europă electrică tot mai cuplată, cea mai bună poziție rămâne cea de la mijloc.

Fluxurile Belgiei cu toți vecinii, în timp real, pe harta Europei.