Un gigawatt pe sub Otranto: cablul Taqa ar lega Vlora de Puglia

Geografia a fost mereu generoasă cu Albania la capitolul vecini maritimi: peste strâmtoarea Otranto stă a treia economie a Europei, cronic flămândă de energie. Ce a lipsit a fost firul. Proiectul Taqa promite exact firul — și merită analizat cu entuziasm și scepticism în doze egale.

Schema comercială. Trei piese interdependente: parcurile — trei gigawați de regenerabile pe teren albanez, promisiunea Masdar; cablul — până la un gigawatt HVDC pe direcția Vlora–Puglia, dosarul Taqa Transmission; și cumpărătorul — Eni, „preferred offtaker” al electricității verzi, cu planuri declarate de a alimenta centre de date, inclusiv prin centrale pe gaz cu captare de carbon. Fiecare piesă justifică economic pe celelalte; niciuna nu stă în picioare singură.

De ce Italia trage. Sudul italian importă structural, prețurile zonale din Puglia bat mediile albaneze, iar Roma a semnat framework-ul de la Abu Dhabi tocmai ca să-și diversifice sursele adriatice. Pentru Eni, electricitatea albaneză e și poliță climatică, și acces la un teritoriu unde grupul are istorie petrolieră lungă.

Ce desparte hârtia de fund de mare. Toate documentele sunt explicit neangajante; cablurile HVDC costă miliarde și stau ani în studii de traseu; iar cele trei gigawați generatoare — fără de care firul n-are ce transporta — există azi doar în prezentări. Precedentele regionale de cabluri anunțate și înghețate impun prudență.

De ce merită totuși urmărit. Pentru că interesele sunt grele și aliniate — capital emiratez, cerere italiană, resursă albaneză — și pentru că simpla perspectivă a prizei italiene a schimbat deja matematica fiecărui proiect regenerabil din sudul Albaniei. Piețele se mișcă uneori pe promisiuni; economiile, doar pe cabluri. Diferența se va vedea în studiul de fezabilitate.

Schimburile regiunii, pe harta interactivă.