Sarajevo și Italia pornesc strategia hidrogenului bosniac

În cursa europeană a hidrogenului, Bosnia pleacă din pluton, nu din frunte — și tocmai de aceea startul ei merită notat: strategiile scrise la timp costă puțin și economisesc deceniile pierdute pe care le știm de la alte capitole energetice.

Arhitectura proiectului. Doi ani, finanțare italiană prin CEI, executanți regionali cu know-how european și — detaliul care dă greutate — cei doi campioni industriali naționali la masă din prima zi. EPBiH aduce perspectiva sistemului electric și a viitoarelor surplusuri regenerabile; Energoinvest, tradiția inginerească și interesul evident al unui fabricant de echipamente pentru orice piață nouă.

Ce poate căuta hidrogenul în Bosnia. Realist, trei nișe: decarbonizarea proceselor industriale unde electrificarea nu ajunge; stocarea sezonieră a viitoarelor vârfuri eoliene și solare — Leotar și Dubovik vor produce cândva ore întregi de surplus —; și, speculativ, exportul spre coridoarele europene, dacă infrastructura adriatică de gaz se construiește hydrogen-ready, cum promite vecina Croație. Strategia are exact rolul de a alege dintre aceste nișe cu cifre, nu cu entuziasm.

Capcanele de evitat. Hype-ul — hidrogenul verde rămâne scump și ineficient pentru orice se poate electrifica direct; și mimetismul — copierea strategiilor germane într-o economie cu alt profil industrial. Ancorarea în CEI și Italia sugerează, încurajator, o abordare de vecinătate, nu de conferință.

De ce acum. Pentru că regulile europene — de la certificare la coridoare — se scriu în acești ani, iar cine nu are măcar o strategie nu are scaun la nicio masă. Documentul care va ieși în 2027 nu va construi niciun electrolizor; va decide însă dacă Bosnia intră în discuție când alții îi construiesc.

Hidrogenul regiunii, în fluxul de știri.