Cuvintele pieței de energie
Termenii care apar pe paginile site-ului, explicați cu consecința lor practică — de ce o țară are mai multe prețuri, de ce o medie se cântărește cu durata, de ce un preț negativ nu e o greșeală.
Piața zi-înainte
Licitația în care se vinde energia pentru ziua următoare.
În fiecare zi, până la o oră fixă, producătorii spun cât sunt dispuși să vândă și la ce preț, iar furnizorii spun cât vor să cumpere. Din intersecția lor iese un preț pentru fiecare interval al zilei următoare. E cea mai transparentă piață de energie din Europa, fiindcă rezultatul se publică integral. Restul comerțului — contracte pe termen lung, piața intrazilnică, echilibrarea — nu are aceeași vizibilitate.
Zonă de ofertare
Teritoriul în care energia are un singur preț.
Într-o zonă de ofertare, energia se tranzacționează ca și cum rețeaua dinăuntru ar fi nelimitată: nu contează dacă vine dintr-un capăt sau din altul, prețul e același. Granițele zonelor urmăresc locurile unde rețeaua chiar e strâmtă. De aceea Italia are șapte zone și Norvegia cinci, iar Germania și Luxemburgul au una singură între ele. O țară nu e o zonă, iar a le confunda produce cifre care nu descriu niciun contract.
Vezi: Prețurile pe zone
EUR/MWh și EUR/kWh
Aceeași cifră, împărțită la o mie.
Piața angro socotește în megawați-oră; factura casnică, în kilowați-oră. 100 EUR/MWh înseamnă 0,10 EUR/kWh. Diferența dintre această cifră și ce plătește un consumator nu e conversia, ci tot ce se adaugă peste: tariful de distribuție, cel de transport, contribuțiile, acciza, TVA și marja furnizorului. În multe țări, componenta de energie e sub jumătate din factură.
Preț negativ
Se plătește ca energia să fie consumată. Se întâmplă des.
Când vântul și soarele produc mult, iar centralele care nu se pot opri repede continuă să producă, oferta depășește cererea și prețul coboară sub zero: cine consumă e plătit s-o facă. Nu e o eroare de date și nu e rar — Germania a avut cotații sub −18 EUR/MWh în septembrie 2026. Pe site prețurile negative se afișează ca atare, nu se filtrează și nu se trunchiază la zero.
MTU — intervalul de decontare
Unitatea de timp pe care se face un preț.
Până la 30 septembrie 2025, piața europeană lucra pe ore: o zi avea 24 de prețuri. De la 1 octombrie 2025 lucrează pe sferturi de oră, deci o zi are 96. Consecința pentru orice medie care traversează pragul: intervalele trebuie cântărite cu durata lor. O medie aritmetică simplă ar da unui sfert de oră aceeași greutate ca unei ore, adică ar umfla de patru ori contribuția zilelor recente.
Medie ponderată cu durata
Fiecare interval cântărește cât ține.
Media unei zile nu e suma prețurilor împărțită la numărul lor, ci suma prețurilor înmulțite cu durata fiecăruia, împărțită la durata totală. Când toate intervalele au aceeași lungime, cele două coincid. Când nu au — la trecerea din 2025 de la oră la sfert de oră, sau într-o zi cu goluri — diferă. Pentru România, ziua de 1 octombrie 2025 dă 124,05 EUR/MWh ponderat și 124,56 neponderat.
ENTSO-E
Asociația operatorilor de transport din Europa.
Reunește operatorii de sistem — cei care administrează rețelele de înaltă tensiune — din peste treizeci de țări. Reglementarea europeană îi obligă să publice date operative, iar ENTSO-E le adună pe o platformă comună: consum, producție pe surse, schimburi la graniță, prețuri zi-înainte, indisponibilități. E sursa de bază a acestui site.
Vezi: Surse de date
TSO — operatorul de transport
Cine ține rețeaua de înaltă tensiune în echilibru.
În fiecare secundă, cât se produce trebuie să fie egal cu cât se consumă, altfel frecvența rețelei se abate și instalațiile se deconectează. Operatorul de transport face echilibrul ăsta și administrează liniile de mare putere. În România e Transelectrica; în Germania sunt patru; în Franța, RTE.
Cod EIC
Numele oficial al unei zone, în 16 caractere.
Un identificator unic pe care ENTSO-E îl atribuie fiecărei zone, fiecărei arii de control și fiecărui participant la piață. România e 10YRO-TEL------P. Codurile nu se traduc și nu se prescurtează: sunt cheia cu care se cer datele și singurul mod de a fi sigur despre ce zonă se vorbește.
Interconexiune
Linia pe care energia trece dintr-o țară în alta.
Poate fi o linie aeriană peste graniță sau un cablu submarin de sute de kilometri. Capacitatea ei e limitată, iar când e plină prețurile celor două părți se despart — de acolo vin diferențele mari dintre zone vecine. Atenție: vecinătatea pe hartă și interconexiunea nu sunt același lucru. Norvegia și Olanda nu se ating, dar au un cablu.
Vezi: Diferențele dintre zone
Import și export
Soldul schimburilor unei țări la un moment dat.
O țară importă când consumă mai mult decât produce și exportă când produce mai mult. Cifra se schimbă de la o oră la alta și, la multe țări, în ambele sensuri în aceeași zi. Pe site, soldul se calculează din fluxurile fizice măsurate la graniță, nu din diferența dintre producție și consum — cele două nu coincid, fiindcă rețeaua are pierderi.
Procent regenerabil
Cât din producția de acum vine din surse regenerabile.
Se calculează ca raport între producția din eolian, fotovoltaic, hidro, biomasă și geotermal și producția totală a momentului. Nu e același lucru cu „cât din consum e regenerabil”: o țară care importă mult are un mix real diferit de cel produs acasă. Și nu e o medie anuală — la prânz, pe soare, procentul poate fi de două ori mai mare decât noaptea.
Producție
Cât produc, chiar acum, centralele dintr-o țară.
Puterea instantanee, în megawați, însumată pe surse: nuclear, hidro, gaz, cărbune, eolian, fotovoltaic. Nu e energia unei zile, ci ce curge în secunda citirii — de aceea cifra se schimbă la fiecare actualizare. Vine din raportarea operatorului de transport, deci e o măsurătoare operativă, nu una validată pentru decontare. O sursă care nu raportează apare cu o liniuță, nu cu zero: nu știm nu înseamnă nimic.
Consum
Cât trage rețeaua unei țări în acest moment.
Sarcina văzută de operatorul de transport, nu suma facturilor: include pierderile din rețea și consumul propriu al centralelor. Se mișcă după oră, zi și anotimp — dimineața și seara sunt vârfurile, noaptea și zilele de sărbătoare sunt golurile. Nu e egal cu producția: diferența o acoperă schimburile la graniță.
Mix energetic
Din ce surse vine energia produsă într-un moment dat.
Procentele se calculează din producția de acum, nu din consum. Distincția contează: o țară care importă consumă și energie care nu apare în mixul ei, fiindcă a fost produsă dincolo de graniță. Mixul se schimbă de la o oră la alta — la prânz urcă fotovoltaicul, seara coboară — și nu trebuie confundat cu capacitatea instalată, care spune ce s-ar putea produce, nu ce se produce.
Capacitate instalată
Cât AR PUTEA produce parcul unei țări, nu cât produce.
Puterea nominală a tuturor centralelor, adunată. O țară poate avea multă capacitate fotovoltaică și zero producție solară la miezul nopții — capacitatea e o limită, nu o promisiune. Se raportează anual, nu în timp real, deci pe site stă lângă anul ei. Comparată cu producția, arată cât de mult din parc chiar lucrează într-un moment dat.
Vezi: Capacitatea instalată
Stocare
Energie pusă deoparte acum, ca să fie folosită mai târziu.
Baterii și hidrocentrale cu pompaj. Stocarea nu produce energie, o mută în timp: ia din ora în care e ieftină și multă și dă înapoi în ora în care e scumpă și lipsește. De aceea apare în date de două ori, cu semne opuse — ca un consum când se încarcă și ca o producție când se descarcă. Contează mai ales pentru distanța dintre surplusul de la prânz și vârful de seară.
Flux transfrontalier
Câtă putere trece efectiv printr-o graniță, într-un sens.
E fluxul fizic măsurat pe linii, nu contractul comercial. Cele două nu coincid: electricitatea urmează drumul cu rezistența cea mai mică, nu traseul din contract, așa că o vânzare dintr-o țară în alta poate trece prin rețeaua unei a treia. Pe site, soldul unei țări se calculează din fluxurile măsurate la graniță, tocmai fiindcă ele spun ce s-a întâmplat, nu ce s-a convenit.
Intensitate în carbon
Câte grame de CO₂ pe kilowatt-oră produs.
Se obține înmulțind producția fiecărei surse cu un factor de emisie și împărțind la total. E o ESTIMARE, nu o măsurătoare: factorii sunt medii de ciclu de viață, iar o centrală pe gaz nouă emite mai puțin decât una veche. Pe site cifra e marcată ca estimare peste tot unde apare, iar factorii folosiți sunt publicați.
Vezi: Metodologie
Diferență de preț între zone
Cât de departe sunt două zone una de alta, în euro.
Dacă două zone bine legate au prețuri diferite, energia curge de la ieftin la scump până se egalizează — asta face cuplarea piețelor europene. Când diferența rămâne, înseamnă că linia dintre ele e plină sau lipsește. De aceea o diferență mare e o măsură a congestiei, nu o ocazie de câștig: tocmai imposibilitatea de a o exploata o menține.
Vezi: Cele mai mari diferențe
Preț angro
Prețul la bursă, înainte de tot ce se adaugă.
Toate cifrele de preț de pe site sunt angro. Peste ele, un consumator plătește tariful de distribuție (rețeaua de joasă tensiune din cartier), tariful de transport (liniile de înaltă tensiune), contribuții și scheme de sprijin, acciza, TVA și marja furnizorului. Uneltele site-ului calculează tot componenta de energie și spun asta lângă fiecare rezultat.
Vezi: Uneltele