Vlašić: a doua aripă verde a EPBiH — 50 de megawați de vânt peste Travnik

Există companii care își anunță tranziția în conferințe și companii care o strecoară în subsolul rapoartelor financiare. EPBiH e din a doua categorie — concesiunea Vlašić apare ca mențiune tehnică în bilanț —, dar tocmai asemenea mențiuni merită scoase la lumină.

De ce Vlašić. Muntele oferă combinația căutată de dezvoltatori: creastă expusă la peste 1.700 de metri, drumuri existente către platouri — moștenirea păstoritului și a turismului —, și apropierea de inima consumului bosniac, cu Zenica și Sarajevo la o aruncătură de linie. Cincizeci de megawați e o dimensiune de început prudentă: suficient cât să conteze în portofoliu, destul de mică pentru a fi finanțabilă de o companie cu bilanț fragil.

Rolul în ecuația companiei. Cifrele din 2025 arată exact gaura pe care Vlašić ar astupa-o: aproape 245 de gigawați-oră cumpărați neplanificat din piață când apa și cărbunele au dezamăgit. Vântul de iarnă al masivelor bosniace — sezonul în care hidrologia e la minim și consumul la maxim — e complementul natural al portofoliului existent; exact aritmetica pe care au demonstrat-o vecinii.

Obstacolele reale. Muntele are și iarnă grea — givraj, accesibilitate, mentenanță scumpă —, are pășuni comunale cu utilizatori tradiționali și are un profil peisagistic la care Bosnia centrală ține. Consultarea locală făcută serios nu e formalitate, ci asigurarea proiectului contra anilor de procese.

Măsura succesului. Ziua în care EPBiH va raporta primul an în care regenerabilele noi i-au tăiat vizibil achizițiile de criză. Abia atunci suta verde — Vlašić plus Gračanica — va fi trecut din strategie în bilanț.

Eolianul regiunii, în fluxul de știri.