Tarifa D: bursa intră în factura maghiară pe ușa din dos

Cea mai protejată factură de curent din Europa începe să vorbească, opțional, limba pieței. Nu printr-o reformă zgomotoasă, ci printr-o literă nouă în catalogul de tarife.

Mecanica tarifei D. Arhitectura subvenției rămâne neatinsă până la pragul consumului mediu: acolo domnește în continuare prețul redus A1, neschimbat. Noutatea începe deasupra pragului: în locul tarifului fix de piață de ~70 Ft/kWh, opțiunea D leagă prețul de cotațiile zilnice ale pieței pentru ziua următoare de la HUPX — în euro pe megawatt-oră, convertite la cursul Băncii Naționale. Gospodăria devine, pe segmentul de sus al consumului ei, un mic trader fără să vrea: prețul ei variază cu soarele, vântul și cursul valutar.

Cine are de câștigat. Publicul-țintă e precis: gospodăriile care depășesc constant pragul subvenționat — case mai mari, încălzire electrică, mașină electrică la priză — și care își pot muta consumul greu în ferestrele ieftine, tot mai des amiaza solară. Pentru ele, media pieței poate bate confortabil cei 70 de forinți ficși. Condiția tehnică: contor inteligent care măsoară pe intervale.

Riscul asumat. Legătura cu HUPX aduce în casă și serile scumpe de iarnă, și deprecierile forintului: factorul valutar, subliniat de toate analizele, e specificul maghiar al schemei. Tarifa D nu e subvenție nouă, ci un contract de maturitate: preț real contra disciplină de consum.

Sensul mare. După ani în care prețul administrat a rupt orice legătură între consumator și sistem, statul reconstruiește puntea — voluntar, gradual și doar pentru partea de consum pe care subvenția oricum n-o acoperea. Restul Europei a făcut pasul demult; Ungaria îl face în stilul propriu, cu plafonul păstrat și piața în anexă.

Prețurile și schemele europene, pe pagina prețurilor.