JEK2: referendumul sloven care ar putea da Croației a doua jumătate de reactor

Din toate deciziile care vor modela energetica croată a anilor 2040, cea mai mare se ia într-o țară vecină, pe un buletin de vot consultativ. Paradoxul e doar aparent: așa funcționează, de cincizeci de ani, singura centrală nucleară comună din Europa.

Dosarul JEK2. Al doilea bloc de la Krško — între 1.000 și 1.600 MW, tehnologie occidentală de generație III+ — e studiat de ani; termenul politic pentru decizia finală de investiție e fixat: cel târziu 2028. Înainte însă, guvernul sloven a promis consultarea populară — programată pentru a doua jumătate a acestui an — după ce un referendum similar fusese anulat în 2024 din motive procedurale. Sondajele istorice arată sprijin majoritar, dar fragil la campanii negative.

Interesul croat. Zagrebul nu se ascunde: ministerul economiei a confirmat interesul de participare, iar logica e aritmetică pură — jumătatea din Krško 1 acoperă 16% din consum la costuri imbatabile; o cotă din JEK2 ar prelungi formula încă șaizeci de ani. Alternativa — să privești de pe margine cum vecinul construiește singur — ar lăsa Croația definitiv fără opțiune nucleară proprie.

Obstacolele reale. Factura de multe miliarde cere structuri de finanțare pe care nici Slovenia, nici Croația nu le-au mai construit; disputele bilaterale istorice — de la deșeuri la bănci — oferă muniție oponenților din ambele capitale; iar calendarul optimist presupune că referendumul trece și că politica rămâne stabilă două cicluri electorale. Multe condiționale pentru un singur reactor.

Miza de fond. Pentru două sisteme mici, prinse între import și tranziție, JEK2 e testul suprem al cooperării regionale: dacă modelul Krško nu poate fi repetat chiar de autorii lui, nimeni în Europa de Est nu-l va mai încerca.

Deciziile nucleare ale continentului, în fluxul de știri.