Depozitele austriece la 67% — dar cu un as în mânecă

Cifra sună îngrijorător într-o țară care a trăit decenii din tranzitul și stocarea gazului: doar 67% umplere la mijlocul lui septembrie, față de peste 80% în același moment al anului trecut — și chiar peste 90% în anii precauți de după 2022.

De ce s-au umplut mai încet. Explicația e economică, nu logistică: războiul din Iran a scumpit vara gazul, iar diferența față de prețurile de iarnă — spread-ul care plătește de obicei stocarea — s-a evaporat. Traderii au refuzat să cumpere scump doar de dragul cifrelor rotunde; guvernul, ieșit din logica achizițiilor strategice de panică, i-a lăsat.

Asul din mânecă. Austria dispune de una dintre cele mai mari capacități de stocare din Europa raportat la propriile nevoi: depozitele sale pot ține echivalentul a circa 120% din consumul anual al țării. Chiar pe jumătate pline, ele acoperă mai mult decât o iarnă obișnuită de consum casnic — iar E-Control declară aprovizionarea iernii 2026/27 asigurată în condiții normale de import.

Nuanța regională. O parte din gazul aflat în depozitele austriece aparține, tradițional, unor clienți străini — de la traderi germani la industrie italiană. Cifra de umplere e deci un indicator regional, nu doar național.

Ce ar strica ecuația. Doar combinația extremă: iarnă lungă, criză simultană de GNL și restricții de tranzit. Pentru orice altceva, cavernele din Salzkammergut și de la Haidach au loc destul.

Prețurile gazului și ale curentului, în oglindă, pe pagina prețurilor.