Marița-Est, între moratoriu și piață: agonia administrată a cărbunelui bulgar

Există două calendare pentru cărbunele bulgar: cel politic, mereu amânat, și cel al bursei, care nu așteaptă pe nimeni. Distanța dintre ele se măsoară în pierderi contabile și în zile de funcționare tot mai rare.

Starea de fapt. ContourGlobal Marița-Est 3 — jucătorul privat al complexului — a ajuns să pornească doar 3–4 zile pe lună: la prețurile de amiază dominate de solar și la costurile certificatelor de emisii, fiecare oră suplimentară e pierdere curată. Marița-Est 2, colosul de stat, a raportat pe nouă luni pierderi de 235,7 milioane de leva — de patru ori mai mult decât în anul precedent. Minele, dimensionate pentru un consum care nu mai există, sapă tot mai mult pentru depozite, nu pentru cazane.

Răspunsul politic. Statul construiește un holding al cărbunelui care să preia centralele, minele, datoriile și — mai ales — salariile unei regiuni întregi; deputații au fluturat moratorii pe închideri; planul oficial de tranziție scrie totuși negru pe alb: ieșire graduală din lignit cel târziu în 2038. Iar premierul repetă asigurarea rituală: „nu închidem termocentrale” — frază adevărată doar pentru că le închide piața.

Nodul social. Zeci de mii de locuri de muncă directe și induse în bazinul Stara Zagora fac din fiecare decizie o operațiune electorală. Fondurile europene de tranziție justă există, dar cer exact ce e mai greu politic: recunoașterea în scris a datei finale.

Ce lipsește. O foaie de parcurs credibilă ar transforma agonia în tranziție: calendare pe centrale, pachete pe mineri, capacități de înlocuire contractate. Materialul există — de la ZAHYR la bateriile Trakiei; lipsește doar semnătura pe adevărul pe care toate Excel-urile îl știu deja.

Tranzițiile cărbunelui în Europa, în fluxul de știri.