Centralele pe gaz mai rămân: plasa de siguranță a tranziției olandeze

În țara care își números orele cu prețuri negative, adevărul incomod vine chiar de la operatorul rețelei: fără centralele pe gaz, sistemul nu stă în picioare — și nu va sta încă mulți ani. TenneT a comunicat public că „folosirea mai îndelungată a centralelor pe gaz este, din păcate, necesară” pentru fiabilitatea alimentării.

Aritmetica din spatele mesajului. Vârfurile olandeze de consum cad seara și iarna — exact când solarul lipsește cu desăvârșire, iar vântul nu e garantat. Bateriile instalate acoperă minute și ore, nu săptămâni întunecate și fără vânt; importurile depind de vecini care au, tot mai des, aceleași goluri în aceleași zile. Rămân centralele pe gaz: aproape jumătate din producția anului trece încă prin ele.

Ce înseamnă practic. Unități care își planificau închiderea își prelungesc viața; discuția despre un mecanism de remunerare a capacității — tabu în piața olandeză „pură” — a intrat în documentele oficiale. În paralel, TenneT accelerează tot ce reduce nevoia: interconectări, stocare, contracte flexibile, participarea consumului la echilibrare.

Tensiunea cu clima. Fiecare an în plus de gaz e CO₂ în plus — iar KEV-ul din septembrie arată ținta pe 2030 scăpând din vizor. Răspunsul tehnic, repetat de operator: centralele rămân tot mai mult în rezervă, pornind rar, la nevoie — plasa de siguranță, nu calul de povară.

Mixul de producție olandez, oră de oră, pe pagina țării.