A doua oară, cu zestre: licitația de 6 gigawați și-a găsit câștigătorii

În decembrie 2024, Danemarca a trăit umilința istorică a licitației fără niciun ofertant. În august 2026, aceeași mare, aceleași perimetre — și rezultat opus. Diferența s-a numărat în miliarde.

Ce s-a schimbat între cele două runde. Prima licitație cerea minune: parcuri fără nicio subvenție, cu plată de concesiune către stat și co-proprietate publică de 20%. Piața — lovită de dobânzi, lanțuri scumpe și prețuri angro anemice la prânz — a răspuns cu tăcere totală. Genudbud-ul a corectat frontal: sprijin de stat de până la 55,2 miliarde de coroane, condiții contractuale rescrise și dreptul la „overplanting” — instalare peste cei 6 GW nominali, până spre 10 GW și mai sus.

Verdictul din 4 august. Ofertele au venit, parcurile s-au adjudecat, iar Vattenfall — deja cel mai mare operator eolian marin de pe apele daneze — se numără printre câștigători. Șocul de casting: nici Ørsted, campionul național convalescent, nici Copenhagen Infrastructure Partners, gigantul fondurilor verzi, n-au prins nimic acasă.

Citirile rezultatului. Optimistă: Danemarca își recapătă calendarul — 6+ GW cu finalizare vizată în 2030, dublând practic flota marină. Sceptică: era eolianului „gratis” s-a încheiat oficial și în patria lui; ca peste tot în Europa, statul plătește din nou ca morile să se învârtă.

Ce urmează. Contractele se semnează, investigațiile de amplasament pornesc, iar în paralel rulează licitația separată de 2,8–3 GW. Deceniul danez al mării se joacă acum pe execuție — și pe prețurile la care se vor vinde acei terawați-oră în anii 2030.

Eolianul danez, în timp real, pe pagina țării.