„Prețul Norvegiei”: 50 de øre și experimentul care a înghețat factura

Norvegia a inventat răspunsul radical la întrebarea care macină Europa — cât să coste curentul pentru oameni? — și l-a scris într-o singură cifră: 50.

Mecanica. Norgespris e opțiune, nu obligație: gospodăria care aderă primește kilowatt-ora la 50 de øre cu TVA — 40 fără — indiferent ce face bursa, până la 5.000 kWh pe lună; cabanele au plafonul lor de 1.000. Contorul rămâne legat de schemă până la 31 decembrie 2026; diferența față de piață o acoperă statul, în ambele direcții. E fixul suprem, garantat de vistierie.

Verdictul primului trimestru. Contabilitatea NVE pe iarna trecută e fără echivoc: schema a ieșit mai ieftină decât spotul în toate zonele de preț — inclusiv în nordul unde curentul e oricum ieftin. Într-o toamnă cu sudul la 160–180 de øre, avantajul abonaților devine prăpastie: plătesc un sfert din prețul vecinului rămas pe bursă.

Prețul politic al prețului. Fiecare øre sub piață e subvenție: cu cât seceta urcă spotul, cu atât factura publică se umflă — iar criticii adună argumentele clasice: semnalul de economisire moare la 50 de øre; consumatorul protejat nu-și mai mută mașina de spălat la ora ieftină; piața de flexibilitate pierde exact gospodăriile pe care voia să le recruteze.

Scadența. Schema expiră cu anul: din ianuarie 2027, guvernul trebuie să anunțe prețul următor — sau ieșirea. Între lobby-ul care cere prelungire permanentă și economiștii care cer moartea experimentului, decizia despre „prețul Norvegiei” devine primul mare test electoral al energiei nordice.

Cum se compară cu restul Europei, pe pagina prețurilor.