1.747 de comunități energetice — și o piață care a obosit să aștepte

Pe hârtie, Grecia e o putere europeană a energiei comunitare: mii de cooperative, o lege pionieră din 2018, contorizare virtuală pe care alte state abia o visează. În teren, curba spune altă poveste.

Ce s-a construit. 1.747 de comunități energetice active în 13 regiuni, cu Macedonia Centrală campioană — 297 de entități, 354,5 MW instalați. Instrumentul-cheie e contorizarea virtuală: producția parcului comun se scade direct din facturile membrilor, oriunde s-ar afla contoarele lor — mecanismul care face posibil ca 12 primării din vestul Greciei să ridice împreună cel mai mare parc fotovoltaic public cooperativ al țării, în folosul a 300.000 de locuitori.

Ce s-a oprit. Cererile noi: doar 61 de proiecte depuse în peste doi ani — o prăbușire a interesului față de anii de aur. Cauzele, în ordinea citării: rețele saturate care nu mai dau racorduri, reforma legislativă care a împărțit comunitățile în „cetățenești” și „comerciale” cu reguli încă în așezare, și concurența subvențiilor individuale — de ce cooperativă, când net billing-ul personal e mai simplu?

Propunerile de pe masă. Federațiile cer acces prioritar la rețea pentru comunitățile autentice, drepturi la stocare partajată — bateria comunitară fiind următoarea frontieră logică — și extinderea contorizării virtuale la noile scheme. Legea 5299/2026 a deschis unele uși; industria așteaptă actele de aplicare.

De ce merită salvarea. Comunitățile sunt răspunsul structural la întrebarea care macină tranziția greacă: cine beneficiază? Acolo unde parcul e al primăriei și al vecinilor, tăierile dor colectiv, dar și acceptarea vine colectiv. O tranziție doar a fondurilor de investiții rămâne politic fragilă — lecție pe care 61 de cereri în doi ani o predau cu vârf și îndesat.

Energia comunitară elenă, pe pagina țării.