Glosar

Cuvintele pieței de energie

Termenii care apar pe paginile site-ului, explicați cu consecința lor practică — de ce o țară are mai multe prețuri, de ce o medie se cântărește cu durata, de ce un preț negativ nu e o greșeală.

Piața zi-înainte

Licitația în care se vinde energia pentru ziua următoare.

În fiecare zi, până la o oră fixă, producătorii spun cât sunt dispuși să vândă și la ce preț, iar furnizorii spun cât vor să cumpere. Din intersecția lor iese un preț pentru fiecare interval al zilei următoare. E cea mai transparentă piață de energie din Europa, fiindcă rezultatul se publică integral. Restul comerțului — contracte pe termen lung, piața intrazilnică, echilibrarea — nu are aceeași vizibilitate.

Vezi: Prețul energiei în Europa

Zonă de ofertare

Teritoriul în care energia are un singur preț.

Într-o zonă de ofertare, energia se tranzacționează ca și cum rețeaua dinăuntru ar fi nelimitată: nu contează dacă vine dintr-un capăt sau din altul, prețul e același. Granițele zonelor urmăresc locurile unde rețeaua chiar e strâmtă. De aceea Italia are șapte zone și Norvegia cinci, iar Germania și Luxemburgul au una singură între ele. O țară nu e o zonă, iar a le confunda produce cifre care nu descriu niciun contract.

Vezi: Prețurile pe zone

EUR/MWh și EUR/kWh

Aceeași cifră, împărțită la o mie.

Piața angro socotește în megawați-oră; factura casnică, în kilowați-oră. 100 EUR/MWh înseamnă 0,10 EUR/kWh. Diferența dintre această cifră și ce plătește un consumator nu e conversia, ci tot ce se adaugă peste: tariful de distribuție, cel de transport, contribuțiile, acciza, TVA și marja furnizorului. În multe țări, componenta de energie e sub jumătate din factură.

Preț negativ

Se plătește ca energia să fie consumată. Se întâmplă des.

Când vântul și soarele produc mult, iar centralele care nu se pot opri repede continuă să producă, oferta depășește cererea și prețul coboară sub zero: cine consumă e plătit s-o facă. Nu e o eroare de date și nu e rar — Germania a avut cotații sub −18 EUR/MWh în septembrie 2026. Pe site prețurile negative se afișează ca atare, nu se filtrează și nu se trunchiază la zero.

MTU — intervalul de decontare

Unitatea de timp pe care se face un preț.

Până la 30 septembrie 2025, piața europeană lucra pe ore: o zi avea 24 de prețuri. De la 1 octombrie 2025 lucrează pe sferturi de oră, deci o zi are 96. Consecința pentru orice medie care traversează pragul: intervalele trebuie cântărite cu durata lor. O medie aritmetică simplă ar da unui sfert de oră aceeași greutate ca unei ore, adică ar umfla de patru ori contribuția zilelor recente.

Vezi: Tabelele interval cu interval

Medie ponderată cu durata

Fiecare interval cântărește cât ține.

Media unei zile nu e suma prețurilor împărțită la numărul lor, ci suma prețurilor înmulțite cu durata fiecăruia, împărțită la durata totală. Când toate intervalele au aceeași lungime, cele două coincid. Când nu au — la trecerea din 2025 de la oră la sfert de oră, sau într-o zi cu goluri — diferă. Pentru România, ziua de 1 octombrie 2025 dă 124,05 EUR/MWh ponderat și 124,56 neponderat.

ENTSO-E

Asociația operatorilor de transport din Europa.

Reunește operatorii de sistem — cei care administrează rețelele de înaltă tensiune — din peste treizeci de țări. Reglementarea europeană îi obligă să publice date operative, iar ENTSO-E le adună pe o platformă comună: consum, producție pe surse, schimburi la graniță, prețuri zi-înainte, indisponibilități. E sursa de bază a acestui site.

Vezi: Sursele de date

TSO — operatorul de transport

Cine ține rețeaua de înaltă tensiune în echilibru.

În fiecare secundă, cât se produce trebuie să fie egal cu cât se consumă, altfel frecvența rețelei se abate și instalațiile se deconectează. Operatorul de transport face echilibrul ăsta și administrează liniile de mare putere. În România e Transelectrica; în Germania sunt patru; în Franța, RTE.

Cod EIC

Numele oficial al unei zone, în 16 caractere.

Un identificator unic pe care ENTSO-E îl atribuie fiecărei zone, fiecărei arii de control și fiecărui participant la piață. România e 10YRO-TEL------P. Codurile nu se traduc și nu se prescurtează: sunt cheia cu care se cer datele și singurul mod de a fi sigur despre ce zonă se vorbește.

Interconexiune

Linia pe care energia trece dintr-o țară în alta.

Poate fi o linie aeriană peste graniță sau un cablu submarin de sute de kilometri. Capacitatea ei e limitată, iar când e plină prețurile celor două părți se despart — de acolo vin diferențele mari dintre zone vecine. Atenție: vecinătatea pe hartă și interconexiunea nu sunt același lucru. Norvegia și Olanda nu se ating, dar au un cablu; DK1 și DK2 se ating și nu au legătură directă.

Vezi: Diferențele dintre zone

Import și export

Soldul schimburilor unei țări la un moment dat.

O țară importă când consumă mai mult decât produce și exportă când produce mai mult. Cifra se schimbă de la o oră la alta și, la multe țări, în ambele sensuri în aceeași zi. Pe site, soldul se calculează din fluxurile fizice măsurate la graniță, nu din diferența dintre producție și consum — cele două nu coincid, fiindcă rețeaua are pierderi.

Procent regenerabil

Cât din producția de acum vine din surse regenerabile.

Se calculează ca raport între producția din eolian, fotovoltaic, hidro, biomasă și geotermal și producția totală a momentului. Nu e același lucru cu „cât din consum e regenerabil": o țară care importă mult are un mix real diferit de cel produs acasă. Și nu e o medie anuală — la prânz, pe soare, procentul poate fi de două ori mai mare decât noaptea.

Intensitate în carbon

Câte grame de CO₂ pe kilowatt-oră produs.

Se obține înmulțind producția fiecărei surse cu un factor de emisie și împărțind la total. E o ESTIMARE, nu o măsurătoare: factorii sunt medii de ciclu de viață, iar o centrală pe gaz nouă emite mai puțin decât una veche. Pe site cifra e marcată ca estimare peste tot unde apare, iar factorii folosiți sunt publicați.

Vezi: Metodologia

Diferență de preț între zone

Cât de departe sunt două zone una de alta, în euro.

Dacă două zone bine legate au prețuri diferite, energia curge de la ieftin la scump până se egalizează — asta face cuplarea piețelor europene. Când diferența rămâne, înseamnă că linia dintre ele e plină sau lipsește. De aceea o diferență mare e o măsură a congestiei, nu o ocazie de câștig: tocmai imposibilitatea de a o exploata o menține.

Vezi: Cele mai mari diferențe

Preț angro

Prețul la bursă, înainte de tot ce se adaugă.

Toate cifrele de preț de pe site sunt angro. Peste ele, un consumator plătește tariful de distribuție (rețeaua de joasă tensiune din cartier), tariful de transport (liniile de înaltă tensiune), contribuții și scheme de sprijin, acciza, TVA și marja furnizorului. Uneltele site-ului calculează tot componenta de energie și spun asta lângă fiecare rezultat.

Vezi: Uneltele