O treime din gazul Europei: anul în care Norvegia rămâne furnizorul suprem

Europa și-a mutat dependența de gaz de la est la nord — și nordul face tot ce poate ca platoul să nu se încline prea devreme.

Dimensiunea rolului. Aproximativ o treime din gazul UE vine azi din platoul continental norvegian; 2025 s-a închis la 122 de miliarde de metri cubi, sub recordul lui 2024, dar la nivel istoric înalt. Pentru electricitatea europeană, relevanța e directă: centralele pe gaz închid prețul în mii de ore pe an, iar costul moleculei norvegiene se traduce în factura de curent de la Lisabona la Varșovia.

Prelungirea platoului. Troll — câmpul care singur acoperă circa 10% din nevoia europeană — primește o extindere subacvatică de 4 miliarde de coroane pentru încă 11 miliarde de metri cubi recuperabili. Eirin, pornit în mai, își trimite gazul prin platformele Gina Krog și Sleipner. Strategia e vizibilă: nu volume noi spectaculoase, ci apărarea încăpățânată a nivelului actual, an după an.

Geopolitica tăcută. Fiecare metru cub norvegian e unul care nu trebuie cumpărat ca GNL de pe piața mondială, la concurență cu Asia. Contractele bilaterale — precum cel proaspăt semnat cu olandezii de la Eneco — țes dependența reciprocă în ambele direcții: Europa vrea predictibilitate, Norvegia vrea cerere garantată pentru decenii.

Umbra întrebării. Cât mai ține? Producția matură scade natural, iar fiecare investiție de prelungire împinge întrebarea, nu o anulează. Deocamdată, răspunsul norvegian e un platou apărat cu miliarde — și un continent care respiră prin el.

Fluxurile de energie ale Europei, pe harta interactivă.