Douăzeci de terawați-oră aprobați, unsprezece parcuri respinse de apărare

În Marea Baltică, turbina eoliană și radarul militar se ceartă pe același orizont — iar în iulie, guvernul suedez a împărțit orizontul pe hârtie.

Cele două aprobate. Fyrskeppet Offshore, în sudul Golfului Botnic, și Vidar, în nordul Skagerrakului: împreună, dacă se construiesc conform planului, aproape 20 TWh pe an — echivalentul consumului anual a circa un milion de case încălzite electric, sau ceva peste zece procente din producția actuală a Suediei. Amplasarea spune strategia: Botnicul alimentează industrializarea Norrlandului, Skagerrakul întărește vestul.

Cele respinse. Restul cererilor din val — parcuri baltice însumând zeci de terawați-oră planificați — au primit refuz în bloc: activitățile ar fi avut, în evaluarea guvernului, „impact inacceptabil asupra capacității de apărare”. În estul militarizat al Balticii, sonarul și supravegherea au bătut kilowatt-ora — continuarea liniei din 2024, când alte 13 proiecte căzuseră pe aceleași motive.

Schimbarea de regim. Tot de la 1 iulie, vechiul sistem „cine cere primul” s-a închis: eolianul marin suedez trece pe licitații în zone predesemnate, după model danez și german — statul alege ariile compatibile cu apărarea, dezvoltatorii concurează pe preț.

Nota amară a industriei. Dezvoltatorii salută claritatea, dar numără anii și miliardele îngropate în proiecte acum moarte — și avertizează că lista scurtă a zonelor „sigure militar” va decide dacă Suedia mai contează în cursa baltică a vântului.

Eolianul suedez, în timp real, pe pagina țării.