Cea mai mare uzină de hidrogen verde a Europei stă la Herøya

Drumul hidrogenului european trece, discret, printr-un parc industrial centenar de pe fiordul Frier: acolo unde Norsk Hydro fixa azotul cu cascade acum un secol, Yara îl fixează azi cu electroliză.

Instalația-far. 24 de megawați de electroliză — recordul continental în operare — livrează circa 10 tone de hidrogen pe zi direct în sinteza de amoniac: 20.000 de tone anuale care înlocuiesc gazul fosil în îngrășăminte și, tot mai interesant, în combustibil naval. Nu pilot de laborator: producție integrată într-una dintre marile uzine chimice ale Europei.

Saltul care așteaptă. Planul mare — conversia completă a amoniacului de la Porsgrunn, jumătate de milion de tone verzi anual, minus 800.000 de tone de CO2 — rămâne condiționat de ce lipsește peste tot: preț de electricitate predictibil la scară, cofinanțare publică, cumpărători dispuși să plătească prima verde. Dosarul e gata; deciziile finale, nu.

Corabia-mesager. Din acest an, Yara Eyde — numele fondatorului Sam Eyde pe o navă alimentată cu amoniac — leagă Norvegia de porturile europene: reclamă plutitoare pentru teza că molecula verde își găsește întâi sensul în transportul maritim, acolo unde bateria nu ajunge.

Vecinul de gard. La doi pași, Nel produce electrolizoare la gigawatt scară pentru toată lumea — următorul articol al serialului. Herøya devine, bucată cu bucată, districtul hidrogenului european: locul unde se vede dacă visul se ține de preț.

Hidrogenul continentului, în fluxul de știri.