Vitenbergs în tunelul finlandez: Letonia își deschide dosarul nuclear

Există două feluri de a te apropia de energia nucleară: dinspre promisiunea reactorului sau dinspre povara deșeurilor. Că prima vizită nucleară de rang înalt a Letoniei s-a dus la un depozit de combustibil uzat — nu la o centrală-vitrină — spune ceva despre seriozitatea evaluării.

Vizita. Delegația condusă de gazda finlandeză Sari Multala i-a inclus pe Vitenbergs și pe omologul său estonian Andres Sutt, plus un reprezentant al ministerului german al economiei. Programul: galeriile de la Onkalo — unde capsulele de cupru vor odihni în granit sute de mii de ani — și pilotul companiei Steady Energy de la Helsinki, micile reactoare dedicate termoficării instalate într-o fostă centrală pe cărbune. Contextul care a dat greutate momentului: avizul favorabil emis de STUK pe 4 august, ultimul prag tehnic înaintea licenței de operare a depozitului.

Poziția letonă. Spre deosebire de Estonia — cu lege nucleară votată și sit cumpărat — Letonia e la capitolul evaluării: își reduce metodic dependența de gaz și cântărește ce capacități fără emisii îi pot acoperi banda în deceniile următoare. Nuclearul, în varianta micilor reactoare modulare, a intrat oficial pe lista opțiunilor studiate — iar vizitele de acest fel sunt exact cum arată studiul serios la nivel guvernamental.

De ce contează secvența deșeurilor. Orice program nuclear se prăbușește politic la prima întrebare fără răspuns despre combustibilul uzat. Finlanda e singura țară care poate arăta un răspuns construit, nu promis. Că miniștrii baltici încep de aici înseamnă că, dacă vor spune vreodată „da” atomului, îl vor spune cu dosarul complet.

Ce urmează. Pentru Letonia: studiile de opțiuni, dezbaterea publică, eventual un cadru legal — pași de ani, nu de luni. Dar direcția s-a văzut în tunel: țara nu mai tratează nuclearul ca pe un tabu, ci ca pe o opțiune care se documentează.

Dosarele nucleare ale regiunii, în fluxul de știri.