Mecanismul care îți scrie factura: ce e ΤΕΑ și de ce a sărit cu 21%

Piețele electrice au de obicei un zid gros între bursă și factura casnică. Grecia a înlocuit zidul cu un geam — iar geamul se numește ΤΕΑ.

Ce este. Tariful de achiziție — media lunară ponderată a prețurilor din piața de ziua următoare, publicată oficial ca referință. Tarifele „verzi” flotante, opțiunea implicită a majorității gospodăriilor, se calculează transparent din el: ΤΕΑ plus marja furnizorului, minus reducerile de consecvență. Când bursa urcă, factura urcă luna următoare — fără negocieri, fără surprize ascunse, dar și fără amortizoare.

De ce a sărit. Augustul mediteranean a combinat toate scumpirile: caniculă cu cerere de climatizare la vârf, gaz scump pe fondul tensiunilor din Golf, hidro slăbit de seceta sezonului și seri în care soarele nu mai acoperă nimic. Media lunară a închis la 133,40 de euro — plus 21,3% — iar geamul a lăsat scumpirea să treacă aproape integral.

Ce amortizează totuși. Concurența pe marje: furnizorii cu achiziții proprii mai deștepte — sau cu apetit de cotă de piață — au înghițit felii din salt. Zonele ieftine de noapte, neschimbate. Și tarifele fixe albastre, care au ignorat complet episodul: asigurarea clasică, plătită prin prima de peste an.

Dezbaterea perpetuă. Criticii spun că transparența s-a transformat în transmisie automată a volatilității către cei care n-o pot gestiona; apărătorii răspund că semnalul onest de preț e singura pedagogie care schimbă comportamente — și că alternativa, tarife reglementate opace, s-a încercat și a costat miliarde. Între timp, gospodăria greacă a devenit, vrând-nevrând, cel mai atent cititor de piață angro din Europa.

Prețurile angro și cele de retail, în oglindă, pe pagina prețurilor.