Seceta a tăiat hidroenergia nordului cu până la 37%

Cea mai veche sursă regenerabilă a Italiei a avut o vară de restriște. Seceta prelungită din nord a coborât nivelul lacurilor și râurilor alpine, iar producția hidroelectrică s-a dus la vale odată cu apa.

Cifrele verii. În Friuli-Venezia Giulia, producția hidro din primul semestru a fost cu circa 25% sub media deceniului precedent. În bazinele din Alto Adige, căderea a atins 37%. În unele bazine, apa disponibilă a fost cu până la 40% sub mediile istorice. Într-un an în care consumul a bătut recorduri, golul l-au umplut centralele pe gaz — la prețurile pe care le-a văzut toată piața.

Criza din spatele crizei. Peste hidrologia proastă se așază o problemă veche: concesiunile. Cea mai mare parte a marilor concesiuni hidroelectrice italiene a expirat sau expiră în anii imediat următori, iar statul n-a decis încă regulile realocării — licitații, prelungiri contra investiții sau o cale mixtă. Rezultatul, calculat de presa financiară: circa 16 miliarde de euro de investiții potențiale stau blocate, inclusiv 10–15 miliarde de mentenanță și modernizare de care parcul are nevoie oricum.

De ce contează dincolo de kilowați. Hidro cu acumulare e singura stocare mare pe care Italia o are deja: lacurile pot prelua surplusul solar de la prânz și îl pot da înapoi seara. Fiecare an de blocaj administrativ e un an în care această flexibilitate îmbătrânește fără investiții.

Producția hidro a Italiei, în context, pe pagina țării.