Hidrogenul italian: o gigafabrică de electrolizoare și zece văi

Dintre toate pariurile energetice ale planului italian de redresare, hidrogenul e cel cu termenele cele mai strânse și scepticii cei mai vocali. Miza, în schimb, e industrială: Italia vrea să fabrice utilajele hidrogenului, nu doar să-l consume.

Gigafabrica. Investiția 5.2 din PNRR — 450 de milioane de euro — cere ca până la jumătatea lui 2026 țara să aibă o filieră de producție de electrolizoare de cel puțin 1 GW pe an. Coloana vertebrală e gigafabrica pe care De Nora, împreună cu Snam, o ridică la Cernusco sul Naviglio, lângă Milano, cu perspectiva de a urca spre 2 GW anual până în 2030.

Văile hidrogenului. Alte 500 de milioane finanțează circa zece „hydrogen valleys” — ecosisteme locale unde producția prin electroliză, alimentată de regenerabile, se consumă pe loc, în industrie și transport. Primul val de proiecte acoperă Piemonte, Friuli-Venezia Giulia, Umbria, Basilicata și Puglia, cu instalații de 1–5 MW care trebuie să meargă în 2026.

Piesa grea: industria. Cea mai mare alocare — 2 miliarde — țintește sectoarele „hard to abate”, oțelul în frunte. La ele se adaugă 300 de milioane pentru trenuri cu hidrogen, 230 pentru transport rutier și 160 pentru cercetare.

Dușul rece al pieței. Analizele europene ale anului au răcit entuziasmul: capacitate de electroliză anunțată există, cerere fermă mai puțin — hidrogenul verde rămâne scump față de cel din gaz. Pentru Italia, testul următorilor doi ani nu e tehnologia, ci contractele: cine cumpără, la ce preț, pe cât timp.

Contextul energetic al Italiei, zi de zi, pe pagina țării.