Comunitățile energetice, contra cronometru: centralele trebuiau gata în iunie

Experimentul italian al energiei „de cartier” — comunitățile energetice regenerabile, CER — a trecut în 2026 prin proba cea mai dură: termenele PNRR. Banii europeni nu așteaptă; birocrația și rețelele, uneori, da.

Ce s-a jucat pe 30 iunie. Fereastra de cereri pentru contribuția nerambursabilă de până la 40% — rezervată comunităților din localități sub 5.000 de locuitori — s-a închis pe 30 noiembrie 2025, fără redeschidere. Pentru proiectele admise, regula a fost brutală: instalația trebuia terminată și gata de racordare până pe 30 iunie 2026, altfel finanțarea se pierde. Primăvara a fost, în consecință, un șantier continuu, iar GSE a raportat lună de lună avansul rambursărilor.

Ce rămâne după PNRR. Piesa de rezistență nu dispare: tarifa stimulativă pentru energia partajată — plătită de GSE timp de 20 de ani pentru fiecare kWh produs și consumat în interiorul comunității — rămâne deschisă până în 2027, iar guvernul i-a lărgit între timp aria de eligibilitate la localități mai mari. Pentru instalațiile din centrul și nordul țării există și un bonus de până la 10 EUR/MWh.

De ce contează modelul. CER-urile pun primăriile, parohiile, micile firme și gospodăriile în același bilanț energetic: produc împreună, consumă local, iar stimulentul se împarte în comunitate. În țara cu unele dintre cele mai scumpe facturi din Europa, energia partajată e și politică socială, nu doar climatică.

Cât cântăresc regenerabilele în mixul Italiei, pe pagina țării.