Cablul care unește trei lumi: marele interconector își vede de drum

Niciun proiect energetic european nu comprimă atâta geopolitică pe kilometru: cablul care va lega în sfârșit Ciprul — ultimul stat membru izolat electric — de continentul european, pe sub ape pe care le revendică simultan mai multe dosare diplomatice.

Stadiul lucrurilor. Faza întâi, Creta–Cipru: 898 de kilometri de cablu de curent continuu, printre cele mai lungi și mai adânci din lume. În august s-au semnat acordurile pentru avansul corporativ și tehnic al proiectului, iar intrarea unui partener industrial francez a fost citită la Atena și Nicosia ca armură geopolitică suplimentară. Faza a doua, Cipru–Israel, rămâne pe planșetă.

Zgomotul turcesc. Vara a adus scenarii de presă despre o posibilă reroutare a cablului mai la sud, departe de zonele revendicate de Ankara. Guvernul grec a dezmințit sec: traseul rămâne cel proiectat — care oricum trece considerabil la sud de zona sensibilă. Dincolo de dezmințiri, tema reală persistă: cine escortează navele de pozare când survolează apele disputate?

Banii. Uniunea Europeană a angajat 658 de milioane de euro — printre cele mai mari granturi acordate vreodată unui interconector. Restul așteaptă studiul final al Băncii Europene de Investiții; dacă factura totală urcă, se caută investitori suplimentari. Operatorul grec de transport, acționar majoritar al vehiculului de proiect, ține între timp calendarul tehnic.

De ce contează dincolo de hărți. Pentru Cipru, cablul înseamnă sfârșitul monopolului termic și prețuri europene; pentru Creta și Grecia, o piață nouă pentru surplusul regenerabil; pentru Europa, dovada că perifericii nu rămân insule. Cablurile sunt noile frontiere — și noile polițe de asigurare.

Schimburile est-mediteraneene, pe harta Europei.