Carmen: cusătura de pe Dunăre care leagă rețeaua bulgară de cea românească

Frontiera electrică bulgaro-română are un paradox vechi: cele două sisteme sunt sincrone, vecine și complementare — și totuși schimbă mai puțin decât ar putea, pentru că nordul Bulgariei și sudul României sunt, electric, capete de linie, nu noduri.

Ce e Carmen. Sub numele de cod feminin stă un pachet tehnic: întărirea coridoarelor interne care duc spre granița dunăreană și, în perspectivă, capacitate transfrontalieră suplimentară — proiect listat de Bruxelles ca interes comun, cu tot ce derivă: proceduri accelerate, acces la fonduri dedicate. Grantul proaspăt aprobat de Comisie finanțează studiile și proiectarea pe partea bulgară — pasul birocratic fără de care niciun stâlp nu se ridică.

De ce Dobrogea. Regiunea împărțită de graniță e paradisul regenerabilelor est-europene: vânt constant, soare generos, teren plat — și un portofoliu de proiecte, pe ambele maluri, care depășește de câteva ori capacitatea rețelelor moștenite. Fără cusătura Carmen și fără miliardul ESO pentru nord-est, cele două țări riscă să-și taie reciproc, prin congestie, exact producția pe care o construiesc.

Dimensiunea de piață. Fiecare megawatt de capacitate transfrontalieră nouă subțiază diferențele de preț dintre București și Sofia — diferențe care azi hrănesc arbitrajul, dar și frustrarea politică de ambele părți. Cuplarea funcționează; fizica încă șchiopătează.

Calendarul realist. Proiectele de interes comun se mișcă în ritmul studiilor, avizelor și licitațiilor — anii, nu lunile, sunt unitatea de măsură. Vestea bună e alta: după un deceniu în care frontiera nordică a fost ruda săracă a planificării, ea are, în sfârșit, nume, buget de studii și loc pe lista priorităților europene.

Interconectările continentului, pe harta Europei.