Soarele, sub cercul polar al scepticismului: 760 de megawați și dublări anuale

Solarul norvegian a pornit cu handicapul poveștii: la ce bun panouri în țara cascadelor și a nopții polare? Răspunsul l-a dat factura, nu ideologia.

Starea la zi. Circa 760 de megawați conectați — dominant pe acoperișuri de case și hale — în 32.000 de instalații; anii recenți au adus dublări succesive ale parcului, cu vreo 160 MW adăugați doar în 2024. Lângă ei, armata prosumatorilor: aproape 36.000 de gospodării care își vând surplusul în rețea, de șapte ori mai multe decât acum șase ani — chiar dacă ritmul de înscriere s-a mai temperat.

Geografia adopției. Trei sferturi din prosumatorii noi vin din NO1 și NO2 — sud-estul și sudul scump. Nimic întâmplător: la spot de 160–180 de øre, panoul de pe acoperiș produce exact în orele în care factura doare, iar amortizarea coboară sub pragul răbdării norvegiene. Solarul crește acolo unde hidro nu mai ajunge.

Frontiera de la sol. NVE a licențiat primele patru parcuri bakkemontert — Vindafjord, Alvdal, Sør-Fron, Birkenes, cumulat vreo 26 GWh anual — și mai are 36 de dosare solare pe masă, față de doar 12 eoliene: în licențiere, soarele a depășit deja vântul la număr de cereri. Propunerea de scutire sub 5 MW ar debloca și liga mică.

Rolul de sistem. Nimeni nu visează procente finlandeze: solarul rămâne condimentul, nu felul principal. Dar într-un sistem hidro, fiecare megawatt-oră solar de vară economisește apă în lac pentru iarnă — sinergia perfectă pe care Norvegia abia începe s-o contabilizeze.

Solarul european, țară cu țară, în fluxul de știri.