Soare pe cenușă: Petka, fotovoltaica ridicată pe halda termocentralei

Haldele de cenușă sunt pasivul cel mai vizibil al energeticii pe cărbune: hectare de reziduu cenușiu care nu mai pot fi nici agricultură, nici pădure. Serbia a început să le rescrie destinația — cu panouri.

Proiectul Petka. Amplasată pe depozitul de cenușă al complexului Kostolac, centrala a intrat în probe cu panourile deja livrând în rețea. Alegerea sitului rezolvă dintr-o mișcare toate blocajele clasice ale solarului la scară: terenul nu concurează cu agricultura, comunitatea locală trăiește de generații cu industria energetică, iar racordul e la doi pași — infrastructura termocentralelor duce oricâtă putere.

Modelul in situ. Petka nu e singură: parcul eolian de 66 MW al aceluiași complex s-a ridicat parțial tot pe terenuri miniere. Bazinul Kostolac devine astfel demonstrația practică a unei idei simple: cea mai bună hartă a viitorului energetic e chiar harta trecutului — acolo unde a fost energie, poate fi din nou, cu altă sursă primară.

Cercul cenușii. În paralel, EPS a semnat contracte de vânzare a 30 de milioane de tone de cenușă către parteneri industriali — materie primă pentru ciment și construcții. Halda devine simultan fundație pentru panouri și zăcământ valorificabil: pasivul de mediu se transformă, bucată cu bucată, în activ.

Ce urmează. Fiecare termocentrală sârbă are haldele ei — și fiecare haldă, potențialul ei fotovoltaic. Petka a costat cât un proiect-pilot și a produs ceva mai valoros decât megawații: dovada replicabilă. Următoarele decizii de investiție au acum un precedent intern de citat.

Solarul regiunii, în fluxul de știri.