Iarna apelor mari: hidroenergia portugheză și-a luat revanșa

În lexiconul energetic portughez, cuvântul „secetă” ocupase un deceniu întreg. Anul acesta, buletinele hidrologice au recuperat un termen aproape uitat: excedent.

Iarna care a umplut lacurile. Depresiunile atlantice în serie — furtună după furtună, din ianuarie până în martie — au adus precipitații mult peste medie și au urcat stocurile barajelor la niveluri confortabile. Producția hidro a dus greul primului trimestru: grupul EDP a raportat o creștere de 4% a producției totale, trasă exact de apa care în anii secetoși lipsea.

Efectul de sistem. Hidroenergia abundentă a lucrat în tandem cu solarul record: apa a acoperit serile și dimineața, soarele prânzurile, iar gazul a fost împins la marginea mixului — de aici și lunile cu trei sferturi regenerabile și orele multe cu prețuri de nimic. Pompajul — de la Alqueva la noul sistem Tâmega — a avut materia primă ideală: prânzuri ieftine de stocat, seri scumpe de servit.

Nuanța contabilă. Paradoxul producătorilor: multă apă înseamnă prețuri mici — hidroenergia își erodează singură prețul de vânzare. Pentru consumatori însă, combinația apă+soare a fost cel mai bun deflator al facturii angro din ultimii ani.

Lecția continentală. În același an în care Alpii austrieci trăiau cel mai secetos an dintr-un secol, Atlanticul umplea barajele iberice. Climatele Europei nu se sincronizează — și exact asta e argumentul pentru interconectări mai groase: surplusul unuia poate acoperi seceta celuilalt, dacă există pe unde să circule.

Hidroenergia portugheză, în timp real, pe pagina țării.