Gazul belgian: 19% din mix, dar cheia serilor

Statistica pare să spună că gazul belgian e în retragere: 12,6 TWh produși anul trecut, 19% din mix, utilizare scăzută a capacităților. Realitatea economică spune altceva: aproape fiecare factură belgiană de seară poartă semnătura unei turbine pe gaz.

Paradoxul volum–preț. În sistemul de preț marginal, nu contează cât produce o tehnologie, ci când: centralele pe gaz intră exact în orele în care soarele a apus, vântul tace și importurile nu ajung — orele care fixează prețul pentru toți. De aceea, un parc care rulează puțin păstrează o influență disproporționată asupra facturilor.

Toamna 2026 ca demonstrație. Cu Doel 4 și Tihange 3 în revizie de prelungire până în noiembrie, ciclurile combinate belgiene au dus greul serilor — la prețuri TTF urcate de tensiunile globale. Episodul explică singur de ce mecanismul de capacitate contractează gaz an de an: nu pentru energie, ci pentru asigurarea că turbina există și pornește.

Traiectoria. Fiecare gigawatt nou de nuclear repornit, de baterii contractate prin CRM și — cândva — de vânt din zona Prințesa Elisabeta mută gazul tot mai adânc în rolul de rezervă. Dar rezerva rămâne obligatorie: iarna belgiană fără vânt cere, în vârf, gigawați comandabili pe care doar gazul îi oferă azi.

Nota de subsol strategică. Gazul acela vine tot mai mult pe mare — inclusiv, paradoxal, din Rusia, prin contractele vechi de la Zeebrugge — ceea ce leagă serile electrice belgiene de geopolitica GNL mai strâns ca oricând.

Prețurile gazului și ale curentului, în oglindă, pe pagina prețurilor.