Berlinul semnează trei acorduri: 114 milioane pentru rețea și hidrocentrale

În vreme ce titlurile mari ale energiei albaneze vin de peste ocean și din Golf, banii care întrețin fundația vin, ca de treizeci de ani încoace, de la Berlin. Pachetul KfW merită citit ca program de guvernare în miniatură.

Acordul unu: creierul rețelei. Digitalizarea completă a transportului — automatizarea proceselor de conectare a stațiilor și a gestiunii rețelei — e exact reforma invizibilă de care atârnă toate promisiunile vizibile: parcurile Masdar, cablul spre Italia, inelul de 400 de kilovolți. O rețea operată manual nu poate găzdui gigawații anunțați; una digitalizată devine, în plus, lizibilă pentru investitori.

Acordul doi: bătrânul de la Vau i Dejës. Centrala de 250 de megawați, prima treaptă a cascadei Drinului, duce în spate o jumătate de secol; reabilitarea ei — parte a unui efort mai lung susținut tot de KfW — cumpără decenii de viață pentru coloana vertebrală a sistemului. În termeni de megawați-oră pe euro, modernizarea hidrocentralelor istorice rămâne cea mai ieftină „sursă nouă” a Albaniei.

Acordul trei: grantul studențesc. 24 de milioane nerambursabile pentru anveloparea căminelor din Qyteti Studenti: mii de studenți în clădiri care nu mai ard bugetele iarna. Simbolic și practic deopotrivă — eficiența energetică rămâne ruda săracă a politicilor albaneze, iar demonstrațiile publice de acest calibru îi construiesc legitimitatea.

Firul comun. Niciun euro din pachet nu construiește capacitate nouă; toți întăresc ce există — rețea, hidro, clădiri. E diviziunea muncii care se conturează în energia albaneză: capitalul privat vine pentru megaproiecte, banul public german pentru temelia pe care ele vor sta.

Rețelele regiunii, în fluxul de știri.