Prima licitație de gaze verzi a pus preț pe hidrogenul portughez

După ani în care hidrogenul verde portughez a trăit din strategii și memorandumuri, prima licitație de cumpărare centralizată i-a dat în sfârșit ce-i lipsea: un preț.

Mecanismul. Statul, prin operatorul pieței, cumpără la termen gaze regenerabile — biometan și hidrogen din electroliză cu electricitate verde — și le revinde furnizorilor de gaz, care le amestecă în portofolii. Plafoanele primei runde: 150 GWh pe an pentru biometan, la maximum 62 de euro pe megawatt-oră, și 120 GWh pentru hidrogen, la maximum 127. Contractele pe termen lung transformă un pariu tehnologic în flux de numerar bancabil.

De ce hidrogenul portughez are nevoie de cârjă. Electrolizoarele anunțate în valul de entuziasm din 2020–2021 s-au lovit de aceeași aritmetică peste tot în Europa: hidrogenul verde costă de câteva ori mai mult decât cel din gaz, iar cumpărătorii dispuși să plătească diferența sunt puțini. Licitația mută diferența pe umerii sistemului — transparent, concurențial, cu cel mai ieftin ofertant câștigător.

Piesele care se leagă. La Sines, electrolizoarele Galp de 100 MW pornesc până la finalul anului pentru consum propriu în rafinărie; planul revizuit al țării a temperat între timp ambițiile de export al hidrogenului — mai puține conducte transcontinentale, mai multă decarbonizare a industriei existente. Licitația e exact instrumentul acestei versiuni modeste și realiste.

Pasul următor. Rundele viitoare vor testa dacă plafoanele scad — semnul că industria se maturizează — și dacă biometanul, fratele mai ieftin, nu va canibaliza bugetul hidrogenului.

Energia portugheză în tranziție, pe pagina țării.