Datoria de un miliard două sute: Toplofikacia Sofia arde bani ca să dea căldură

Niciun activ energetic bulgar nu concentrează atâta paradox: monopol natural pe o piață captivă de un milion de clienți, tarif reglementat, cerere garantată de climă — și, simultan, cea mai adâncă groapă financiară a sectorului.

Bilanțul gropii. La 31 ianuarie: 1,215 miliarde de euro obligații totale — echivalentul a patru bugete anuale ale companiei. Creditorii sunt, pe hârtie, tot statul în forme diferite: Bulgargaz, pentru gazul ars ani de zile fără plată integrală, și BEH, holdingul-mamă al energeticii publice. Twist-ul care doare: dobânzile interne de 16% și 12% — condiții pe care nicio bancă comercială nu le-ar fi impus unui monopol municipal.

Mecanica falimentului perpetuu. Compania nu e formal insolventă: veniturile din tarife acoperă cheltuielile curente. Doar că aproape tot ce încasează pleacă direct spre serviciul datoriei, iar rețeaua — mii de kilometri de conducte îmbătrânite — primește petice în loc de înlocuiri. Pierderile de agent termic se varsă în tarif, tariful alimentează nemulțumirea, nemulțumirea alimentează debranșările: spirala clasică a termoficărilor postcomuniste, la scara capitalei.

Salvările de pe masă. Direcția discutată: conversia datoriilor în investiții — ștergere condiționată de modernizare, cogenerare nouă, eventual capital european prin fondurile de climă. Fiecare variantă cere însă ce lipsește cronic: un proprietar municipal dispus să piardă politic pe termen scurt pentru a câștiga structural.

De ce contează dincolo de Sofia. Toplofikacia e cel mai mare consumator de gaz al țării și tamponul care iarna stabilizează întreaga piață. Prăbușirea ei n-ar fi o știre locală, ci un eveniment sistemic — motiv pentru care toți actorii o țin în viață, dar nimeni n-o vindecă.

Companiile energiei, în fluxul de știri.