Doctrina toriului: când un zăcământ devine politică externă
REDACȚIA EUROENERGY | Turcia | 29 sept. 2026
Modul în care ministrul energiei Alparslan Bayraktar a încadrat acordul cu Copenhagen Atomics — nu ca pe un contract tehnologic, ci ca pe un pas spre „valorificarea resurselor naționale pentru independența energetică” — merită citit ca document de doctrină: Turcia își construiește în jurul rezervelor de toriu de la Eskișehir, printre cele mai mari cunoscute ale lumii, o narațiune de suveranitate care depășește fizica reactoarelor. În această lectură, mineralul din Anatolia nu e doar combustibil potențial, ci răspunsul turcesc la întrebarea care roade fiecare putere mijlocie a deceniului: cum ieși din menghina dependențelor — de gazul rusesc, de uraniul îmbogățit de alții, de tehnologiile licențiate — fără să te rupi de nimeni? Răspunsul doctrinei: cu ce ai în subsol și cu parteneriate alese pe sprânceană.