Cinci zone de preț în loc de una: recomandarea care desparte Germania în două tabere

Are Germania un preț al curentului — sau ar trebui să aibă cinci? Întrebarea, veche de un deceniu, a primit în raportul european „Bidding Zone Review" cel mai oficial răspuns de până acum: operatorii de transport europeni recomandă împărțirea zonei Germania–Luxemburg, iar dintre variantele studiate, cea cu CINCI zone iese cel mai bine.

Logica împărțirii: nordul produce eolian ieftin pe care rețeaua nu-l poate căra în sud; un preț unic ascunde blocajul, iar sistemul plătește miliarde pe redispatch. Cu prețuri regionale, semnalul ar spune adevărul: curent ieftin unde prisosește, scump unde lipsește. ACER, autoritatea europeană, a cântărit studiul și a conchis că avantajele fuseseră mai degrabă SUBestimate, cifrându-le la 450–540 de milioane de euro pe an pentru anumite combinații.

Tabăra împotrivă e grea: BDEW, industria auto și camerele de comerț avertizează că despicarea ar aduce incertitudine masivă, ar scumpi curentul industriei din sud și ar răci investițiile în regenerabile. Guvernul federal e chemat de asociații să apere zona unică.

Tabăra pentru s-a auzit tot mai tare în toamnă: landurile nordice cer „o ordine nouă" — s-au săturat să subvenționeze, prin redispatch și tarife, blocajele sudului.

Cum arată prețurile regionale aiurea în Europa — Suedia are patru zone, Italia șapte — se vede pe pagina prețurilor.