Plus treizeci de ani: cât mai duc în spate blocurile 5 și 6 de la Kozlodui

Se vorbește la Sofia despre reactoarele care vin. Se trăiește, însă, din reactoarele care sunt — și care au primit misiunea ingrată de a rămâne tinere încă un sfert de secol.

Povara curentă. Blocurile 5 și 6 — VVER-1000 puse în funcțiune în 1987 și 1991 — livrează împreună, an de an, în jur de o treime din electricitatea bulgară: soclul peste care solarul dansează și fără de care serile ar fi capitulare curată către importuri. În vara lui 2026, când soarele a bătut într-o zi atomul, simbolul a ținut o știre; baza de sistem au ținut-o tot ele.

Ingineria prelungirii. Extensiile de licență — plus 30 de ani pentru fiecare bloc — n-au fost ștampile, ci decenii de modernizări: de la instrumentație și control la analizele de îmbătrânire ale corpului reactorului. Etapa curentă poartă semnătura Framatome: înlocuirea sistemelor electrice ale ambelor blocuri, contract care leagă și mai strâns centrala de lanțul industrial occidental. În paralel, diversificarea combustibilului merge pe culoarele ei — Westinghouse la 5, dosarul francez la 6.

Aritmetica dependenței. Calendarul optimist pune blocul 7 în priză în 2033–2034. Până atunci — și realist, câțiva ani peste — fiecare iarnă bulgară și fiecare vârf de export se sprijină pe disponibilitatea bătrânelor blocuri. O oprire neplanificată prelungită nu e incident tehnic, ci eveniment macroeconomic: exact de aceea programul de mentenanță a devenit religie de stat.

Morala tăcută. Cel mai valoros proiect nuclear al Bulgariei nu e cel din machete, ci cel din funcțiune: menținerea în formă olimpică a două mașini de patruzeci de ani, până când schimbul de generații devine fapt, nu promisiune.

Flotele nucleare ale Europei, în fluxul de știri.