Paks 1 spre 70 de ani: maratonul birocratic al încă două decenii

Orice scenariu energetic maghiar pentru anii 2030 începe cu aceeași presupoziție tăcută: cele patru blocuri vechi de la Paks funcționează în continuare. Transformarea presupoziției în certitudine juridică e un proiect în sine — mai puțin fotogenic decât șantierul vecin, dar la fel de vital.

Aritmetica vieții duble. Blocurile 1–4, pornite între 1982 și 1987, și-au consumat prima viață de 30 de ani și prelungirea de 20 aprobată în anii 2010: termenele actuale expiră între 2032 și 2037. A doua prelungire — încă 20 de ani, până în 2052–2057 — ar duce durata totală la 70 de ani: teritoriu în care doar câteva reactoare americane au pășit, și niciun VVER-440.

De ce durează un deceniu. Dosarul nu e ștampilă, ci știință aplicată: programe de monitorizare a îmbătrânirii oțelului cuvei și betoanelor, înlocuiri preventive de echipamente, evaluare de impact de mediu cu consultare transfrontalieră, apoi licențierea nucleară propriu-zisă. Decizia politică de pregătire s-a luat în 2022 tocmai pentru că blocul 1 are scadența în 2032 — iar zece ani de procedură abia încap.

Miza economică. Cele patru blocuri livrează aproape jumătate din producția țării la costuri marginale imbatabile: fiecare an câștigat de flota veche valorează sute de milioane de euro în importuri evitate — și cumpără timp pentru șantierul Paks II, ale cărui termene rămân incerte.

Vocile critice. Organizațiile de mediu contestă principiul: reactoare proiectate în anii '70 duse la 70 de ani înseamnă, în lectura lor, risc acumulat. Răspunsul industriei: exact programele de prelungire fac din aceste blocuri unele dintre cele mai inspectate obiecte industriale ale Europei. Arbitrul final: autoritatea atomică — și fizica materialelor.

Flotele nucleare europene, în fluxul de știri.