Primul an întreg fără gaz rusesc: azerii intră pe coridorul sudic

Puține țări au avut de rescris atât de mult, atât de repede: în 2023, aproape tot gazul austriac purta ștampila Gazprom; în 2026, niciun metru cub nu mai vine pe vechea rută estică — și sistemul funcționează.

Cum s-a rupt. Divorțul a avut o coregrafie juridică precisă: OMV a câștigat un arbitraj de 230 de milioane de euro împotriva Gazprom și a anunțat că își recuperează banii compensându-i din plățile curente; Gazprom a răspuns oprind livrările în noiembrie 2024 — oferindu-i astfel OMV-ului ieșirea contractuală curată pe care o pregătea de doi ani. Sfârșitul tranzitului ucrainean, la 1 ianuarie 2025, a închis definitiv robinetul.

Noua hartă. Gazul curge acum din vest și din sud: prin Germania — GNL nord-european și gaz norvegian — și prin Italia. Iar din ianuarie 2026, premieră istorică: Austria primește gaz direct de la compania azeră de stat SOCAR, pe coridorul sudic — diversificarea către Marea Caspică devenită contract, nu doar comunicat.

Prețul tranziției. Rutele noi sunt structural mai scumpe decât conducta siberiană de altădată — una dintre explicațiile facturilor austriece încă piperate. În schimb, șantajul energetic a rămas fără obiect: E-Control declară iarna asigurată în condiții normale.

Restul de făcut. Interdicția europeană a importurilor rusești — inclusiv GNL — până la finalul deceniului va transforma excepția austriacă în regulă continentală. Viena, pentru prima dată în istoria acestui dosar, e cu temele făcute înainte de termen.

Fluxurile de gaz ale Europei, pe pagina prețurilor.