OMV, la un an după ruptura de Gazprom: rafinăria se face verde

Puține companii europene au fost mai intim legate de gazul rusesc decât OMV: contractele pe decenii semnate festiv la Viena, participațiile istorice, terminalul de la Baumgarten — toate au făcut din grupul austriac simbolul occidental al parteneriatului energetic cu Moscova. Acela a murit în noiembrie 2024; ce crește în loc se vede abia acum.

Cum s-a încheiat. Finalul a avut ironia lui: OMV a câștigat un arbitraj de 230 de milioane de euro împotriva Gazprom pentru livrările oprite către divizia germană — și a anunțat că își recuperează banii tăindu-i din plățile pentru gazul curent. Gazprom a răspuns oprind robinetul; OMV, care își construise din timp portofoliul alternativ, a traversat momentul fără să clipească operațional.

Noul portofoliu. Gazul vine azi din producția proprie norvegiană, din contracte de GNL și din piața spot vest-europeană; rafinăria Schwechat și centralele partenere n-au simțit lipsa. Prețul plătit: marje mai strânse și expunere la volatilitatea GNL-ului global — costul asigurării împotriva șantajului.

Pariul verde. Piesa spectaculoasă e electrolizorul de 140 MW de la Bruck an der Leitha — cel mai mare proiect de hidrogen verde al Austriei — care va înlocui hidrogenul fosil din procesele rafinăriei: aproximativ 23.000 de tone pe an. În paralel, grupul își mută centrul de greutate spre chimie: fuziunea Borealis–Borouge, finalizată în Borouge Group International, așază OMV printre marii jucători petrochimici globali.

Morala austriacă. Compania care a fost poarta de intrare a gazului rusesc în Europa Occidentală devine laboratorul ieșirii din el — cu banii, ironic, din arbitrajul câștigat împotriva fostului partener.

Companiile energiei europene, urmărite zilnic, în fluxul de știri.