Analiză: Franța produce tot mai mult curent și consumă tot atât — paradoxul care definește 2026

Toate cifrele mari ale energiei franceze din 2026 sunt, la rădăcină, o singură poveste: producția urcă, consumul nu.

Talerul plin al balanței: 547,5 TWh produși în 2025, plus 1,5% într-un an, peste nivelul de dinaintea pandemiei — nuclear refăcut, solar în creștere, hidro decent. Talerul gol: 451 TWh consumați, practic neschimbați (+0,4%), cu vreo 6% sub media anilor 2014–2019.

Surplusul are trei destine. Cel nobil: exportul — recordul anual de 92,3 TWh în 2025 și recordul semestrial de 51 TWh în 2026, miliarde bune în balanța comercială. Cel absurd: orele negative — 520 până la finalul lui septembrie — în care Franța plătește ca să scape de electroni. Și cel invizibil: modulația — reactoare date jos la prânz ca să facă loc soarelui, uzură contra echilibru.

Diagnosticul RTE e neobișnuit de direct: electrificarea uzurilor „apare în întârziere față de traiectoriile necesare atingerii obiectivelor climatice ale Franței”. Mașinile electrice și pompele de căldură cresc, dar industria electrifică lent, iar scenariul negru al RTE — stagnare cu dezindustrializare — bântuie documentele oficiale.

De aici se citește tot restul: leasingul social, heures creuses de după-amiază, prețul industrial în discuție, centrele de date curtate cu 93 de miliarde — toate sunt, în fond, aceeași politică: fabricarea consumului pentru electronii care există deja.

Paradoxul, în cifre vii: pagina țării și prețurile.