Krško la zi: remontul de o lună și prelungirea până în 2043

Croația e țara nucleară fără reactor pe teritoriu: atomul ei stă peste graniță, la Krško, în coproprietate perfectă cu Slovenia. Aranjamentul, moștenit din Iugoslavia, s-a dovedit una dintre cele mai longevive căsnicii energetice ale Europei.

Ritualul remontului. La fiecare optsprezece luni — durata unui ciclu de combustibil — centrala se oprește pentru circa treizeci de zile: o treime din casete se înlocuiesc, sistemele se inspectează, modernizările se montează. Pentru cele două sisteme electrice, luna fără Krško e exercițiul anual de respirație: Croația își acoperă golul din hidro, import și, tot mai mult, din solarul de amiază.

Matematica parteneriatului. Jumătate-jumătate: fiecare țară primește 50% din producție, acoperind cam 20% din consumul sloven și 16% din cel croat. Licența extinsă până în 2043 — de la 40 la 60 de ani de viață — a fost trecută cu inspecții internaționale și investiții continue; bătrânul Westinghouse cu buclă dublă rămâne printre reactoarele cu cele mai bune performanțe de disponibilitate din Europa.

Dosarul JEK2. Viitorul se decide la Ljubljana: proiectul celui de-al doilea bloc — JEK2 — are termen politic pentru decizia finală de investiție cel târziu în 2028, iar în a doua jumătate a acestui an slovenii merg la referendum consultativ. Zagrebul și-a declarat interesul de a participa — reflex natural pentru cine știe exact cât l-a costat lipsa propriului atom în fiecare criză.

Lecția croată. Jumătatea de reactor cumpărată acum o jumătate de secol s-a dovedit cea mai bună afacere energetică a țării. Întrebarea deceniului: dacă și cât e dispusă Croația să plătească pentru încă o jumătate.

Nuclearul european, în fluxul de știri.