Statul-bancher: două miliarde în garanții pentru atom, apă și restul energeticii

Există un singur creditor dispus să finanțeze simultan un reactor american, o hidrocentrală spartă și un baraj neînceput: contribuabilul bulgar, prin semnătura statului. Bugetul curent transformă această disponibilitate din improvizație în doctrină.

Inventarul angajamentelor. Legea bugetului a înscris garanții de stat de până la 2 miliarde de euro pentru împrumuturile marilor proiecte: finanțarea-punte a blocului 7 — până se închide structura definitivă cu partenerii —, seria de credite NEK pentru resuscitarea Ceairei, inclusiv linia de până la 79 de milioane de euro pentru reparațiile capitale, și Iadenița, barajul-pereche care ar da Ceairei rezervorul superior mărit. Separat, BEH a primit 1,5 miliarde de leva injecție de capital cu destinație declarată: aceleași proiecte, plus proiectarea noilor PAVEȚ-uri Batak și Dospat.

Logica oficială. Piețele private nu finanțează nici nuclear în construcție, nici pompaj fără contracte pe treizeci de ani — iar amânarea proiectelor ar costa sistemic mai mult decât riscul fiscal. Garanția e, în această lectură, cel mai ieftin instrument disponibil: deblochează miliarde fără cheltuială imediată.

Contraargumentul contabil. Datoriile contingente nu apar în deficit până nu explodează — exact de aceea sunt politic irezistibile și fiscal perfide. Un derapaj de calendar la Kozlodui 7 sau o nouă avarie la Ceaira ar muta garanțiile din notă de subsol în cheltuială reală, într-un buget deja strâns de euro-disciplină.

Întrebarea de guvernanță. Statul-bancher e și acționar, și reglementator, și cumpărător al acelorași proiecte — concentrare de roluri care cere transparență peste media locală. Testul nu e semnarea garanțiilor, ci publicarea, la fiecare tranșă, a condițiilor și progresului. Deocamdată, promisiunea există; obiceiul, mai puțin.

Banii publici ai energiei, în fluxul de știri.