Căldura pământului crește prea încet pentru ambițiile Olandei

Sub polderele olandeze curge o resursă care nu depinde nici de vânt, nici de Putin: apă fierbinte. Geotermia — „aardwarmte” — încălzește deja serele din Westland și primele cartiere, dar raportul anual al sectorului sună a alarmă politicoasă: creștem, însă mult prea încet.

Cifrele. Producția a atins în 2025 7,7 petajouli, de patru ori nivelul de acum un deceniu. Aproximativ 30 de dublete funcționează, concentrate în horticultura de seră din Westland și în jurul Haga — acolo unde subsolul e prielnic și cererea de căldură, uriașă. În pregătire: vreo 70 de proiecte.

Problema de pantă. Creșterea e liniară; ținta e exponențială. Ambiția oficială — circa 80 PJ în 2050 — ar acoperi o felie serioasă din căldura țării, dar cere un ritm de foraje pe care subvenția actuală, croită pe logica electricității, nu-l susține: sectorul cere o schemă care să recunoască specificul căldurii — investiții mari la start, risc geologic, venituri legate de rețele termice.

Frânele din aval. Chiar și cu sonda forată, căldura are nevoie de țevi și de clienți: incertitudinile din jurul legii căldurii colective și racordurile limitate țin proiectele urbane în așteptare. Programul de accelerare pentru geotermia de temperatură joasă, lansat în februarie, țintește exact această verigă.

De ce merită insistența. Fiecare petajoule geotermal înlocuiește gaz — iarna, când gazul e cel mai scump — și eliberează curent pentru restul electrificării. E energia de bază pe care Olanda o are, literal, sub picioare.

Căldura și energia Olandei, în context, pe pagina țării.