Vântul din Marea Neagră: legea există, curajul încă nu

Pe harta vântului european, coasta bulgară a Mării Negre e pata albă cu cel mai bun raport dintre potențial și absență. Explicația nu ține de fizică — vântul bate — ci de un blocaj politic devenit el însuși obiect de studiu.

Activul nefolosit. Estimările serioase încadrează potențialul tehnic între 26 GW (Banca Mondială) și 114 GW (CSD) — multipli ai întregii puteri instalate a țării. Chiar și o fracție modestă, cu turbine fixe în apele puțin adânci din nord, ar rezolva exact golul care sperie sistemul: producția de seară și de iarnă, când soarele Trakiei doarme.

Pașii făcuți. Legea energiei regenerabile din spațiile marine — construită după model european, cu zone desemnate și licitații — a trecut de prima lectură încă din legislatura trecută, cu sprijin transpartinic neobișnuit: 112 pentru, 53 contra. De atunci: lecturi amânate, guverne schimbate, iar recent un raport strategic de mediu care propune tampoane restrictive în jurul rutelor de păsări și al zonelor militare — legitime în principiu, paralizante în desenul actual.

Frânele nevăzute. Investigațiile locale documentează campanii susținute de dezinformare — de la „turbinele opresc peștii” la „radarul NATO” — cu amprente care duc spre interese ruse; pescarii și turismul au temeri reale care cer răspunsuri, nu etichete; iar instabilitatea politică cronică face din orice orizont de 15 ani un act de credință.

Costul așteptării. România vecină a intrat deja în cursă cu legea ei offshore și primele licitații pregătite. Dacă Sofia mai pierde un ciclu legislativ, lanțul valoric regional — porturi, nave, cabluri — se va așeza la Constanța. Vântul nu așteaptă; investitorii, cu atât mai puțin.

Eolianul european, în fluxul de știri.