Premieră în contrasens: eolianul terestru olandez scade în 2026

Statistica eoliană olandeză pregătește o premieră negativă discretă: în 2026, puterea instalată pe uscat mai degrabă scade decât crește. Aproximativ 190 MW de turbine bătrâne urmează să fie demontate — multe fuseseră deja înlocuite economic prin „repowering” — iar proiectele noi, prinse între procese, norme de distanță și consilii locale ostile, nu compensează.

Unde s-a mutat vântul. Cifra de pe uscat — circa 2.550 de turbine, în jur de 4.000 MW — spune doar jumătate de poveste: Olanda are peste 5.000 MW în mare, iar acolo se joacă viitorul. Politic, alegerea e asumată: vânt în Marea Nordului, soare pe acoperișuri, iar uscatul — pentru repowering și proiecte comunitare acceptate local.

De ce se blochează uscatul. Normele de mediu pentru turbine au fost rescrise după un proces-cheie; regiunile își renegociază țintele din strategiile energetice regionale, RES; iar opoziția locală s-a profesionalizat. Rezultatul: autorizări cu anii, chiar pentru înlocuirea unor turbine existente cu unele mai mari și mai puține.

Costul alegerii. Eolianul terestru rămâne cea mai ieftină energie nouă — mai ieftină decât cel marin, care are nevoie de mecanisme de sprijin ca TOWOZ. Fiecare megawatt terestru pierdut se răscumpără mai scump în larg sau la vecini. Iar serile de iarnă fără soare rămân întrebarea la care vântul — de undeva — trebuie să răspundă.

Producția eoliană a Olandei, în timp real, pe pagina țării.