Krk se dublează: terminalul GNL țintește șase miliarde de metri cubi

Când s-a deschis în ianuarie 2021, terminalul de la Krk era proiectul controversat cu utilizare incertă. Cinci ani și o criză continentală mai târziu, problema s-a inversat: cererea depășește nava — de aceea nava crește.

Pachetul de extindere. Inima operațiunii: un modul suplimentar de regazeificare instalat pe LNG Croatia, nava-depozit ancorată permanent în golf — lucrare contractată la șantierul turcesc Kuzey Star pentru 14,6 milioane de euro, parte din cele ~25 de milioane investite în terminalul propriu-zis. Restul pachetului de ~180 de milioane s-a dus în veriga critică de pe uscat: conducta Zlobin–Bosiljevo, 155 de milioane, care sparge strangularea dintre coastă și magistralele continentale.

Aritmetica nouă. De la 2,9 miliarde de metri cubi anual — deja peste întregul consum croat — capacitatea tehnică urcă spre 6,1: de la debușeu național la hub regional. Clienții țintă sunt scrise pe hartă: Ungaria fără ieșire la mare, Slovenia, Bosnia, iar în fundal cererea ucraineană alimentată prin coridoarele central-europene.

Poziția strategică. Fiecare metru cub regazeificat la Krk e unul care intră în Europa fără tranzit rusesc și fără Bosforul aglomerat. În competiția tăcută a terminalelor — Alexandroupolis, Świnoujście, Wilhelmshaven — atuul croat e simplu: adâncime, vreme blândă și o rețea care, odată cu Zlobin–Bosiljevo, nu mai sugrumă exportul.

Restanța de business. Capacitatea dublată cere contracte pe măsură: rundele de rezervare ale iernilor următoare vor arăta dacă piața validează pariul. Deocamdată, fiecare iarnă rece l-a validat cu vârf și îndesat.

Gazele Europei, în fluxul de știri.