Pierdere în scădere la EPBiH: 50 de milioane, după anul catastrofal cu 331

Bilanțurile utilităților balcanice se citesc ca buletinele meteo ale unei alte epoci: ploaia și mina decid încă totul. Cifrele EPBiH pe 2025 merită totuși o lectură atentă, pentru că sub linia roșie se vede conturul unei companii care încearcă să-și schimbe dependențele.

Anatomia minusului. Producție cu 3,6% sub planul revizuit — apă puțină, cărbune insuficient —, consum cu 0,5% peste plan, diferența cumpărată scump din piață: 244,8 gigawați-oră neplanificați. E mecanismul clasic al foarfecelui: costuri de achiziție variabile pe venituri reglementate rigide. Că foarfecele taie tot mai puțin — de la 331 la 61 la 50 de milioane — arată disciplină operațională, dar și dependența vindecării de vreme.

Ce nu se vede în cifră. Compania a depășit prognoza proprie cu aproape 9 milioane — semn că bugetarea a devenit realistă, prima condiție a redresării credibile. Angajările — plus o sută de oameni într-un an — merg împotriva intuiției de austeritate, dar reflectă șantierele care se deschid și generația care se pensionează.

Pariurile pe ieșire. Vlašić, 50 de megawați de vânt concesionați, și Gračanica, 50 de megawați-vârf solari contractați: primii pași reali ai diversificării după decenii de monocultură lignit-hidro. Fiecare megawatt-oră verde propriu va tăia exact din achizițiile de criză care sapă bilanțul azi.

Linia de jos. EPBiH nu mai sângerează; nici nu prosperă încă. Testul următorilor doi ani e simplu de formulat și greu de trecut: ca redresarea să nu mai depindă de cât plouă în bazinul Neretvei, ci de cât produce compania din surse pe care le controlează.

Companiile regiunii, în fluxul de știri.