Peninsula aproape insulă: 3,1% interconectare și un vis marocan

Electric vorbind, Iberia e o insulă cu două țări: legăturile cu restul continentului trec toate prin Pirinei, iar Pirineii lasă să treacă doar 3,1% din capacitatea peninsulei.

Statistica devenită traumă. Ținta europeană de interconectare e 15%; peninsula stă la o cincime din ea. Pe 28 aprilie 2025, abstracțiunea a devenit după-amiază fără curent: cu legături mai groase spre Franța, colapsul ar fi fost probabil mai scurt — repornirea a depins de firava punte pirineană și de Maroc, care a ajutat Spania prin cablurile de la Gibraltar. Lecția: interconectarea nu previne pana, dar scurtează întunericul.

Ofensiva diplomatică. Lisabona și Madridul au mers împreună la Bruxelles: buget european dedicat, presiune politică pe Franța — care de decenii găsește motive să nu-și dubleze capetele de linie — și statut prioritar pentru proiectele prin Golful Biscaya și Pirinei. Argumentul nou: nu mai e vorba de comerț, ci de securitate continentală.

Cartea marocană. În paralel, ministrul portughez al energiei a repus pe masă interconectarea cu Marocul — studiată de REN și ONEE încă din 2018, abandonată din lipsă de bani. Condiția Lisabonei: finanțare europeană sau privată, nu tarife portugheze. Cablul ar lega peninsula de soarele saharian și ar oferi o a doua poartă continentală — prin sud.

Realismul calendarelor. Niciun cablu nou nu se pune în funcțiune înainte de sfârșitul deceniului. Până atunci, peninsula rămâne ce a fost: aproape o insulă — cu baterii, gaz și rugăciuni pentru interconectare.

Fluxurile transfrontaliere, în timp real, pe harta Europei.