Eolianul portughez: un sfert din consum, dar creșterea a înghețat

Eolianul e veteranul tranziției portugheze: turbinele au urcat pe culmile din Viseu și din Serra da Estrela cu cincisprezece ani înaintea marilor parcuri solare, iar districtul Viseu rămâne și azi campionul puterii instalate. Tocmai de aceea stagnarea lui e cea mai discretă criză a sistemului.

Cota fără creștere. 25,4% din consumul național acoperit în 2025 — o performanță mondială. Dar capacitatea instalată abia se mișcă: raportul anual al sectorului a numărat 446,8 MW în construcție, dintre care aproximativ 80% proiecte noi — dominate de parcurile Tâmega Norte (194,4 MW) și Tâmega Sul (79,2 MW), gândite în tandem cu gigabateria hidro a Iberdrolei — 14% repowering și 6% supraechipare.

De ce a înghețat. Lista cauzelor e clasica portugheză: autorizări lente, evaluări de mediu imprevizibile, rețele pline în zonele bune de vânt. Iar generația fondatoare de turbine îmbătrânește: mașinile de 1–2 MW de acum douăzeci de ani ocupă crestele pe care ar putea sta mașini de 6 MW — repowering-ul e mina de aur amânată a sistemului.

Distanța până la 2030. Planul național cere 10,4 GW pe uscat plus 2 GW offshore. Studiile sectorului spun explicit că traiectoria actuală nu ajunge — iar fiecare terawatt-oră eolian lipsă va fi acoperit, în serile fără soare, de gaz importat.

Paradoxul momentului. Portugalia are vânt, know-how și treizeci de ani de experiență — și își petrece deceniul decisiv discutând proceduri. Vântul, între timp, bate degeaba.

Producția eoliană, în timp real, pe pagina țării.