15% din curentul Italiei vine de peste granițe

Puține țări europene depind de vecini la curent atât cât depinde Italia. În 2025, soldul schimburilor cu străinătatea a acoperit 15,1% din cererea națională de electricitate, după 16,3% în 2024 — de departe cea mai mare pondere dintre marile economii ale continentului.

De unde vine curentul. Două granițe duc greul: Elveția, cu 43,1% din fluxurile de intrare, și Franța, cu 41,6%. Restul se împarte între Muntenegru, Austria, Grecia și Slovenia, fiecare cu 3–6%. În total, Italia are șapte direcții de import — printre cele mai multe din Europa — de la liniile alpine până la cablurile submarine spre Balcani și Grecia.

De ce importă atât. E, în primul rând, aritmetică simplă: nuclearul francez produce constant și ieftin, iar centralele italiene pe gaz sunt scumpe. Cumpărarea de la vecini coboară factura națională — dar expune sistemul la ce se întâmplă în altă parte: o iarnă proastă pentru reactoarele franceze sau lucrări pe liniile elvețiene se simt imediat în prețul italian.

Direcția e mai multă interconectare, nu mai puțină. Terna lucrează la întărirea legăturilor existente și studiază coridoare noi, inclusiv spre sudul Mediteranei; în paralel, cablurile interne — Tyrrhenian Link, Adriatic Link — trebuie să facă loc regenerabilelor din sud, ca importul să nu rămână singura supapă a nordului industrial.

Fluxurile Italiei cu toți vecinii, în timp real, pe harta Europei.