Trei miniștri într-un tunel finlandez: lecția de la Onkalo pentru atomul baltic

Energia nucleară are un test de sinceritate simplu: întreabă-l pe promotor ce se întâmplă cu combustibilul uzat. Finlanda e prima țară din lume care răspunde cu un obiect fizic, nu cu un plan — iar balticii au venit să-l vadă cu ochii lor.

Obiectul. Onkalo — „grota”, în finlandeză — coboară în granitul de la Olkiluoto sute de metri, unde capsulele de cupru cu combustibil uzat vor odihni sute de mii de ani. Instalația de încapsulare și depozitul sunt, în cuvintele ministrului finlandez Sari Multala, „tehnic gata de operare”. Avizul favorabil al STUK din 4 august lasă o singură treaptă: decizia guvernului, așteptată — potențial — în octombrie.

Vizitatorii și motivele lor. Andres Sutt vine din țara care tocmai și-a dat lege nucleară și și-a cumpărat sit de reactor; Jānis Vitenbergs, din Letonia care cântărește opțiunile fără gaz. Amândoi au văzut același lucru: că cercul nuclear se poate închide complet, de la fisiune la granit — și că închiderea lui a cerut Finlandei patru decenii de metodă, consens și bani puși deoparte de la primul kilowatt.

Escala complementară. Delegația a trecut și pe la Helsinki, la pilotul companiei Steady Energy — mici reactoare dedicate termoficării, instalate într-o fostă centrală pe cărbune. Pentru orașele baltice cu rețele de termoficare flămânde de căldură curată, modelul e cel puțin la fel de interesant ca marii frați electrici.

Lecția transportabilă. Programele nucleare nu se judecă după reactoarele promise, ci după infrastructura din spatele lor: reglementator, deșeuri, finanțare multigenerațională. Estonia a început cu legea; vizita de la Onkalo arată că știe și care e capătul drumului.

Dosarele nucleare, în fluxul de știri.