Muntele care va înghiți soarele: Amfilochia intră în teste

Deasupra golfului Amvrakikos, două lacuri artificiale așteaptă să devină cel mai mare acumulator al Greciei — versiunea hidraulică, veche de un secol ca idee, a bateriei de care sistemul are disperată nevoie.

Fișa proiectului. Amfilochia: 680 MW în două trepte independente — Agios Georgios și Pyrgos — 646,3 milioane de euro, constructor și investitor ΤΕΡΝΑ Ενεργειακή, cu sprijin din fondul european de redresare. Apa urcă la deal în orele soarelui ieftin și coboară prin turbine în serile scumpe: același principiu ca bateriile de la Ptolemaida, dar cu capacitate de stocare de ordinul gigawaților-oră și durată de viață de generații.

Stadiul șantierului. Excavațiile centralei subterane au depășit 40%; rețeaua de drumuri tehnologice e practic încheiată; lucrările la ambele rezervoare avansează în paralel, iar echipamentul electromecanic — turbine-pompe reversibile — a trecut de faza testelor de proiect și intră în fabricație finală. Calendarul oficial: teste în 2026, exploatare comercială de la începutul lui 2027.

Ce schimbă în sistem. La scara Greciei, 680 MW disponibili la comandă seara înseamnă mai puține porniri de turbine pe gaz la apus, mai puține tăieri la prânz — pomparea absoarbe exact surplusul care azi se aruncă — și o rezervă rotativă masivă pentru zilele în care Egeea rămâne fără vânt. Bateriile electrochimice care se instalează în paralel acoperă orele; Amfilochia acoperă zilele.

Contextul strategic. Grecia reînvie o tehnologie pe care Europa a neglijat-o decenii: pomparea e din nou la modă de la Alpi la Pirinei, dar puține șantiere sunt atât de avansate. Când va porni, Amfilochia va fi dovada că tranziția greacă are și fundații de beton, nu doar panouri.

Stocarea și echilibrul sistemului, pe pagina țării.